De ceva vreme mă tot mănâncă să povestesc despre toate tâmpeniile prin care am trecut ca student al Marii Opere. Știți cum e, când te lovește inspirația, nu te mai poți abține. Așa că m-am decis: azi e ziua!

Vezi tu, eu vin dintr-o zonă unde lumea se închină la cruce și ține post de patru ori pe an, dar stai liniștit, nu mă apuc să-ți vând acatiste pe-aici. Doar că, deși în acte figurez ca ortodox cu crucea la gât, eu n-am prea mers pe drumul ăla bătătorit de bătrâni. Deci, dacă mă vezi că mai arunc vreo referință biblică, să nu-ți faci griji că nu fac predici duminica.

Acum, nu sunt eu vreun guru sau vreun profesor care să vină să-ți țină predici de cum să-ți găsești zenul, dar dacă tot am trăit niște chestii interesante, am zis să le dau și eu mai departe. Dacă îți pică bine ce spun, foarte fain, ia și folosește. Dacă nu, nicio problemă, treci mai departe.

Așa că, hai să dăm drumul la circ!

Frater Tenebras Lux (da, da, mi-am ales numele datorită expresiei „Post Tenebras Lux”, care înseamnă „Lumină după întuneric” și simbolizează speranța și lumina ce urmează după o perioadă de întuneric. Expresia a fost adoptată ca motto al Reformei Protestante și al orașului Geneva).