Un sfânt este, de obicei, cineva care urmează normele și valorile impuse de societatea în care trăiește. Chiar dacă nu toate societățile îi recunosc pe sfinți, în comunitățile religioase, aceștia sunt adesea onorați și celebrați pentru faptele lor.

Pe de altă parte, un mistic acționează în conformitate cu viziuni personale și revelații divine, nefiind preocupat de așteptările sociale. Misticii sunt adesea mai puțin apreciați decât sfinții, deoarece tendințele lor de a contesta autoritatea și normele culturale existente pot provoca tensiuni.

Uni oameni admiră misticii pentru perspectivele inovatoare pe care le aduc, dar liderii din structurile de putere nu sunt, de obicei, cei mai mari susținători ai lor.

Sfinții sunt adorați, în principal, de cei care conduc instituțiile religioase, în timp ce misticii își asumă adesea o atitudine rebelă față de ordinea stabilită. Deși misticii pot deveni sfinți, și invers, această combinație se întâmplă doar atunci când reușesc să îmbine armonios intuițiile lor cu autoritatea dominantă. De cele mai multe ori, persoanele care manifestă ambele trăsături sunt criticate în timpul vieții, dar sunt recunoscute ca sfinți după moarte.

Societatea poate avea nevoie de timp pentru a înțelege și a accepta voința divină în evoluție, în timp ce misticii sunt adesea cei care se adaptează rapid la aceste schimbări.